DELICTE SEXUALE

 

 

 

 

              Obiectul şi scopul cercetării Viaţa sexuală a persoanei reprezintă în conformitate cu deciziile Curţii Europene a Drepturilor omului „un aspect intim al vieţii private”, recunoscând-se dreptul fiecărei persoane de a avea o viaţă sexuală la alegerea sa, în conformitate cu identitatea sa profundă. Sexualitatea umană are din cele mai vechi timpuri o formă instituţionalizată, legitimată şi controlată de reglementări juridice, consacrări religioase şi instituţii civile, ea putând reprezenta o sursă importantă de conflicte ce afectează ordinea socială. În lucrarea de faţă ne-am propus analiza tuturor infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală atât din perspectiva reglementării actualului Cod penal român cât şi prin perspectiva dispoziţiilor noului cod ce va intra în vigoare la data de 01.02.2014. De asemenea nu au fost trecute cu vederea nici reglementarile anterioare Codului penal actual, în vigoare de la 01.01.1969. Pentru elaborarea lucrării am folosit metode de cercetare consacrate, cum ar fi: metoda documentaţiei, metoda logică, metoda comparativă, metoda aplicativă precum şi examinarea practicii judiciare. Au fost avute în vedere doctrina de specialitate din ţară, soluţii de practică judiciară publicate şi nepublicate, opinii exprimate de autori străini, precum şi prezentarea comparativă a unor dispoziţii din legislaţiile altor state. Reprezentând o temă cu vaste implicaţii morale şi sociale, sexualitatea umană preocupă nu numai fiecare societate în parte ci şi instituţiile europene. În acest context schimbarea atitudinii asupra libertăţii sexuale a persoanei la nivel european se reflectă şi în 10 jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a evoluat extrem de mult, ultima perioadă remarcându-se printr-o schimbare semnificativă a acesteia. În reglementarea infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală, legiuitorul român a implementat de-a lungul timpului obligaţiile asumate prin Convenţiile la care statul român este parte semnatară şi pe cele din conţinutul Directivelor emise de forurile abilitate. În acest context am făcut referiri, printre altele, la dispoziţiile: Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului; Convenţiei Europene a Drepturilor Omului; Pactului Internaţional privitor la drepturile civile şi politice; Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene; Directivei 2002/73/CE din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă; Convenţiei; Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007, semnată de România la aceeaşi dată. Prezentul demers ştiinţific l-am consacrat analizării infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală din perspectiva dreptului intern, a instrumentelor internaţionale la care România este parte cu trimitere şi la legislaţia altor state, urmărind să surprind evoluţiile şi perspectivele incriminării acestora precum şi implicaţiile şi dificultăţile ivite în practica instanţelor judecătoreşti. 

Prof. univ. dr. GHEORGHIŢĂ MATEUŢ 

Va urma

 

 

Buletin informativ

Înscrieți-vă la buletinul nostru informativ:

Contactati-ne

To Top