Arca minunilor

 
De Gheorghița Durlan
 
CUVÂNT ÎNAINTE 
 
 
ARCA MINUNILOR 
 
 
      De ce „Arca minunilor” ? Simplu. Aşa cum lui Noe, în faţa diluviului universal, sufletul i-a fost plin de dragoste pentru animale şi păsări şi şi-a dorit să le salveze, să le aibă cu el, aşa şi noi am gândit, în faţa diluviului universal al cupidităţii, al aridităţii crescânde a sufletului uman, al înstrăinării omului de om şi de mediul lui de viaţă, al unei vieţi egoiste şi murdare în afara şi înlăuntrul nostru, că e bine să luptăm pentru a salva, prin vers inocent şi pur, fiecare vietate din jurul nostru şi s-o urcăm pe Arca Poeziei. De data asta am salvat de amprenta malformantă a erei progresului uman o parte din fiinţele necuvântătoare, care, laolaltă cu semenii ne însoţesc prin viaţă, sesizabil, uneori insesizabil, dar cu influenţe profunde şi nebănuite, până la ultimul nostru pas. Un câine a murit pe mormântul stăpânului său - soldatul ucis pe front… Un delfin, împrietenit cu un copil, pe care l-a răpus o boală grea, a murit și el… Melancolici, pe o bancă în parc, privim frunzele ude ale toamnei și-o vrăbiuță cu mersul sprințar ce-și șterge privirile de-ale noastre întro fracțiune de secundă… Un fluture ni se-așază pe umăr ca o floare… O buburuză își înfoaie aripile și zboară surprinzător spre lumină… Cu câte și mai câte vietăți nu ni se întretaie existența terestră și în câte moduri nebănuite nu ne influențează trăirile… Ne interesează drumul furnicilor și enigmatica lor destinație, zborul amplu al berzelor pe deasupra troienelor de nori, fidelitatea în cuplurile de păsări și animale, sacrificiul lor față de semeni, eroismul 11 12 pentru salvarea puilor, devotamentul față de familie, ingeniozitatea și hărnicia cu care-și construiesc adăposturile… Am fi egoiști dacă n-am cuprinde, ca poeți – oglinzi ale lumii, în versurile noastre și această lume-anexă a lumii noastre – lumea celor care nu cuvântă dar au suflet. Suntem mai buni ca animalele ? Suntem mai frumoși ca o gazelă ? Ați văzut ochi mai blânzi ca ai unui pui de căprioară ? Se spune că prezența unui câine lângă patul unui bolnav poate face minuni de însănătoșire. De ce oamenii singuri își iau animale de companie ? Nu cumva Dumnezeu a învestit în ele elementele complementare psihicului uman ? Așadar, iertați naivitatea versului simplu și, de doriți, urcați odată cu gâze, păsări, animale pe Arca Poeziei noastre, ca pe o Arcă lui Noe, ce-și propune să salveze pentru memoria noastră afectivă, o parte a lumii necuvântătoarelor, cu care am parcurs traseul inițiatic al copilăriei, adolescenței, maturității… Vor urma versuri atât pentru copii cât și pentru părinți și bunici. Poate un vers va fi pentru un prichindel, dar veți găsi altele ce vor rezona cu vreo șuviță albă a bunicului… Fiecare poezie va fi însoţită şi de un proverb sau zicătoare aparţinând înţelepciunii populare româneşti şi universale sau unor gânditori şi oameni de cultură ai lumii. Am inclus, de asemenea, în acest volum şi câteva scurte povestiri despre lumea uneori nevăzută a celor care nu cuvântă. Ne-am bucura să știm că după lectura acestei cărți veți fi mai buni, mai blânzi, că lecția dată de necuvântătoare va încolți în inima voastră ca o sămânță într-un pământ fertil… Priviți mai des animalele, gâzele și păsările din jurul vostru, înțelegeți-le și iubiți-le ! 
 
 
Vă mulțumesc ! Georgia Landur Vintilă
 
 
imagine: internet
 

Buletin informativ

Înscrieți-vă la buletinul nostru informativ:

Contactati-ne

To Top