ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI -1 DECEMBRIE
02.12.2016 22:46
Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României. În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea țării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.
După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.
În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.
Legea adoptată în 1990 de parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.
Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.
Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci a obiectivei anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele Ion Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.
Sursa:Wikipedia
Inimă de român
Elisabeta Lușcan
inimă caldă de român
izvorâtă din glia străbună
înalţă-te lin la ceruri
cere binecuvântarea
trăirii eterne
tu ştii să cânţi
să reciţi
să te rogi
să iubeşti mai mult
ca oricine altul
gazdă primitoare şi bună
pentru atâtea popoare
găzduieşte-l şi pe Dumnezeu!
Iubind trei culori
Elisabeta Lușcan
un tril de pasăre în zori
trezeşte tot ţinutul
furând din galbenul de pai
frumos al aripei penaj
purtat cu grijă peste ani
şi-a colorat
coboară trilul sub fereastra
deschisă larg spre viitor
pe-o ramură de liliac
ce-n albastru floarea
cu statornicie-adâncă
şi-a colorat
un câine latră-n depărtare
pe matinalul trecător
ce duce truda muncii-n lan
şi pe umărul drept coasa
dar pălăria cu maci roşii
şi-a luat
plugarul trage brazd-adâncă
de coarne plugul îndrumând
spre o recoltă mai bogată
şi-un viitor mai luminat
din palmele-amândouă
încă
trifoiul cel cu patru foi
la noi nu mai răsare
şi din nevoi cum să scăpăm
această ţară subjugată
ce-n suflet poartă
trei culori
şi pasăre…şi ram…şi om
cu toţi iubim aceste
trei culori
ROMÂNILOR...
Trăim aici dar doar puțini iubim
Tărâmul-acesta sfânt și-l prețuim
Nu mai putem fi mândri de un nume
Ce-n veacuri a avut renume?
Da, sunt româncă , și nu numai azi
Din România muntelui cu brazi,
Din țara cea cu munte și cu mare
Cu brize care-aduc răcoare...
Eu nu sunt mândră azi doar, ci-n vecie
Este a mea iubită Românie
Chiar dacă alții n-o mai prețuiesc
Eu o iubesc...atâta, O IUBESC!
OANA BERDILĂ-1.12.2016
Inima ne-o româniți!
Elena Buldum
La mulți ani, românătate!
De prin cele patru zări,
Cei plecați așa departe,
Cei de peste mări și țări.
La mulți ani, românătate!
Înecați de dor și jale;
Am dat scumpa libertate,
Unde-i Horia să se scoale!
La mulți ani, românătate!
Osândiți până la moarte;
De la fiică scumpă, frate...
Nu mai este libertate!
La mulți ani, românătate!
Cei cu inima română
De pământ legați și poate...
Mai iubesc glia străbună.
La mulți ani, români departe
Care-o muști pe nedreptate;
Ai ales să -nduri de toate,
Și-ai lăsat părinți și frate.
La mulți ani, românătate!
Limba să ți -o prețuiești,
Să o lași la fii(ce) poate...
Și tradiții românești.
La mulți ani, români uniți,
Mila, pacea și -ndurarea
Cei ce le-au rămas onoarea,
Inima ne-o româniți!
La mulți ani, români din lume,
Cei care-s demult plecați
Să -și refacă un renume
Dar de alții -s certați!
La mulți ani, români...
Unde scrie România
Pentru -o cauză mai bună
Dați români mână cu mână.
La mulți ani, uitați mânia,
Noi suntem toți România,
Și cred mai presus de toate..
Vom fi frați până la moarte!